Propunere Legislativă de pedepsire a plagiatului depusă la Senat

Pentru însănătoşirea modalităţii de examinare şi de apreciere a calităţilor candidaţilor la obţinerea de diplome sau divese poziţii pe baza lucrărilor originale, se propune următoarea completare a Legii nr. 286/2009 a Codului Penal: „Folosirea sau prezentarea ca originală a unei lucrări scrise sau a unei comunicări orale, inclusiv în format electronic, în care au fost incluse texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale, dacă are ca rezultat obţinerea unei diplome, unui titulu universitar sau academic sau a unei poziţii profesionale, în condiţiile în care, dacă această reproducere fără citarea autorului ar fi fost recunoscută la timp, autoritatea respectivă nu ar fi acordat diploma, titlul sau poziţia, constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Am depus la Senat a doua Propunere Legislativă pentru completarea Legii Codului Penal privind pedepsirea celor care obţin diplome, titluri şi posturi prin plagiat, detalii suplimentare, aici: http://www.tody.ro/document/2014-06-30-Senator-Valeriu-Todirascu-Propunere-Legislativa-modificare-Cod-Penal-pedepse-complementare-corupti

Lista deputaților care au respins prima Propunere Legislativă similară o găsiți aici: http://www.comunicatedepresa.ro/senator-valeriu-todirascu/camera-deputatilor-si-guvernul-ponta-resping-asimilarea-plagiatului-cu-inselaciunea-in-codului-penal

Plagiatul utilizat pentru a obţine o diplomă, un titlu ştiinţific sau o poziţie este nu numai un furt intelectual în dauna autorului unei lucrări originale, care reclama sau nu acest furt, dar și o modalitate de a înşela societatea în ansamblul său şi toți cei care au obținut diplome omologe pe cale cinstită. Plagiatorul obţine un beneficiu prin fraudă , înșelând o comisie de examinare, pretinzând că materialele prezentate sunt rodul muncii proprii şi nu rezultatul unui furt intelectual, cum, de fapt, sunt.

Prejudiciul adus de această practică a plagiatului se exercită asupra întregii societăţi, pervertind înţelesul public al cercetării oneste şi al meritului academic şi, în mod special, asupră deţinătorilor de diplome şi titluri obţinute prin valoare individuală şi muncă cinstită, asiduă, deţinători de diplome obţinute cinstit care se văd subapreciaţi de către terţi, la grămadă cu plagiatorii, care se înmulţesc pe zi ce trece.

Din ce în ce mai multe persoane obţin diplome, titulaturi şi poziţii nemeritate pe baza unor examene lipsite de exigenţă sau fraudate şi a unor lucrări de diplomă, licenţă, doctorat neoriginale, plagiate.

Exigenţa comisiilor a scăzut, iar societatea nu dispune de mijloacele necesare pentru a impune corectitudinea în aprecierea calităţilor individuale după care se promovează o persoană sau se certifică anumite competenţe.

Vina este atât a comisiilor de examinare şi a responsabililor din învăţământ şi din alte instituţii ale statului cât şi a candidaţilor care prezintă, fără teama de oprobiul public, lucrări plagiate grosolan.

Furtul intelectual se exersează încă din şcoala primară când copiii prezintă, la şcoală, referate realizate prin metoda copy-paste de pe internet, fără ca acest fenomen să fie combătut eficient.

Multe promovări universitare şi în cercetare se realizează prin metode asemănătoare şi asistăm, cu stupoare, chiar la plagieri ale proiectelor de management în cadrul procedurilor de ocupare a unor funcţii în magistratură.

Aceste fapte sunt cunoscute de opinia publică şi sunt activ promovate în media, dar notorietatea lor nu pare a impresiona persoanele decidente, sesizările organelor abilitate de către persoane indignate fiind rezolvate, de cele mai multe ori, cu infirmarea sau nerecunoaşterea plagiatului evident pentru toată lumea.

Perpetuarea acestor practici şi lipsa pedepselor exemplare în cazurile de plagiat, vor duce la situația în care diplomele şi titlurile obţinute în România să nu mai fie recunoscute pe plan internațional, ceea ce ar reprezenta o sancţiune severă, nemeritată, pentru cei care îşi obţin titlurile respective pe merit.

Actuala legislaţie nu este suficient de clară şi cuprinzătoare pentru a se putea ajunge la sancţionarea acestor practici care reprezintă, în mod evident, o înşelăciune de care beneficiază autorul plagiatului.

 

Niciun comentariu.

Lasa un comentariu